Medalia de argint la bârnă vine ca o victorie pe care Ana Maria Tămârjan (17 ani) a câștigat-o cu propriul organism, dar mai ales cu un sistem care bâjbâie după diagnostice și tratamente.
Un an. Atât se va face luna viitoare de când Ana Maria Tămârjan se plânge de durerile care nu o lasă să lucreze la adevăratul ei potențial. Un an în care a strâns din dinți și a luptat cum numai ea a știut, încercând să treacă peste verdictul dat: fisură de femur.
„Trebuie să fiu tare și să lupt pentru amândouă”, erau vorbele Anei când a aflat că Adriana, sora ei geamănă, era nevoită să renunțe la gimnastică, din cauza problemelor la coloană. Pentru a-și respecta promisiunea, Ana a făcut un efort extraordinar, concurând atât la JO, cât și la CE sub efectul analgezicelor, pentru a mai diminua durerile. Deși e departe de Deva, la Ploiești, Adriana trăiește durerea și emoțiile surorii mai mari cu 15 secunde: „E ciudat, dar noi simțim la fel. Se întâmplă doar să ne gândim una la alta și imediat se întâmplă ceva. Ne transmitem stările, grijile, totul!”. De aceea, nici nu se uită la evoluțiile Anei, pentru a nu-i transmite emoțiile, așa cum s-a întâmplat și acum, la CE.
I-a cedat piciorul la diagonala de la sol
Momentul revederii celor două gemene. Ieri, la aeroport. Surorile comunică fără cuvinte. Se privesc și parcă își spun totul. Se îmbrățișează, iar bucuria regăsirii le luminează ochii. Ana încearcă timid să explice: „La sol, la diagonala pe care am ratat-o, în alergare mi-a cedat piciorul drept și toată evoluția a fost greșită. Durerile au devenit mai mari pentru că forțasem prea mult glezna stângă la aterizare. Trebuia să fiu tare, să mă adun și să-mi fac concursul”. Adriana o prinde de mână și zâmbește. Peste câteva luni își vor serba majoratul. Tot împreună.
"Am avut două fete talentate, pe una am pierdut-o, nu vrem să mai trecem o dată prin asta și cu Ana" – Gheorghe Tămîrjan, tatăl gimnastei
Â
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER